Cutezanța

Arăți tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta și înfrângi cutezanța celor care o cunosc. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 12.17)

 Dacă sunt vinovat este amar de mine și dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară și sunt apăsat de necazuri. (Iov 10.15)

 Dacă-i așa, cine este așa de îndrăzneț și de cutezător și neștiutor de altceva, decât să lupte cu obrăznicie împotriva celor vădite și clare, încât să cugete cu ușurință că trupurile vor trece cândva în neexistență, prin înaintarea în desăvârșirea ființelor raționale cum zic aceia, odată ce crede că Domnul și Dumnezeul tuturor este cu trupul acum și pururea, dăruind si altora puterea să înainteze și trăgând și chemând pe toți la slava proprie, pe cât e cu putință omenirii, ca și Conducător al mântuirii tuturor și ștergând petele din toți. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, vezi Taina)

 Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit, căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, și nici feciorii uriașilor nu l-au lovit pe el, și nici nu i-au stat împotrivă oameni înalți ca munții, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusețea feței ei. Căci ea s-a dezbrăcat de veșmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristați ai lui Israel; ea și-a uns fața cu miresme, și-a prins părul sub turban și s-a îmbrăcat cu veșmânt de in, ca să-l ademenească. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusețea ei i-a robit inima, și cu sabia i-a retezat capul. Perșii s-au îngrozit de îndrăzneala ei și Mezii de cutezanța ei. (Iudita 16.5-10)

 Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe Dumnezeul lui Avraam, și Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai zis. Și nu mai cutezau să-L întrebe nimic. (Luca 20.37-39)

 Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ți cadă povară, căci el nu face decât după capul său, și nebunia lui te va pierde. (Ecclesiasticul 8.15)

 O retragere înțeleaptă este la fel de glorioasă ca și un atac cutezător. (Baltasar Gracian)

 Prin cutezanță crește curajul, prin șovăială – teama. (Publilius Syrus)

 Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva – întru neînțelepție zic, – cutez și eu! (II Corinteni 11.21)

 Și în revărsatul zorilor, au spânzurat capul lui Olofern pe zid și apoi au ieșit în cete spre trecătorile muntelui. Și când Asirienii i-au zărit, au trimis după căpeteniile lor, iar aceia s-au dus la căpitani și la cei de peste mii și la toți mai-marii lor, și aceia au ajuns la cortul lui Olofern și au zis celui ce era mai mare acolo: „Scoală pe domnul nostru, căci robii au cutezat să se scoale cu război împotriva noastră, ca să ne prăpădească cu totul!” Atunci Bagoas a intrat și a bătut în perdeaua cortului, fiindcă el socotea că Olofern doarme cu Iudita. Și deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte și a intrat în camera de dormit, și l-a găsit aruncat pe prag, mort și cu capul tăiat și luat. Și a început să strige din răsputeri și s-a pus pe plâns, pe strigat și pe țipat, și își sfâșie hainele de pe el. Apoi s-a dus repede în cortul unde era sălașul Iuditei, dar n-a găsit-o. Și alergând apoi în mulțime, a strigat: „O, roabe viclene! O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui Nabucodonosor. Olofern zace la pământ, cu capul retezat!” (Iudita 14.11-18)

 Și tot poporul a auzit fulgerele și tunetele și sunetul trâmbițelor, și a văzut muntele fumegând; și văzând, tot poporul s-a dat înapoi și a stat departe, temându-se. Apoi a zis către Moise: „Vorbește tu cu noi și vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim„. Zis-a Moise către popor: „Cutezați, că Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu greșiți„. (Ieșirea 20.17-19)

 Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepți, voi cruța pentru ei toată cetatea și tot locul acela”. Și răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere și cenușă! Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepți; poate să fie numai patruzeci și cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci și cinci de drepți„. … Și a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepți„. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci„. Și a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepți?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde„. Și terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său. (Facerea 18.26-33)