Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu și au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; și se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, și tot muntele se cutremura puternic. De asemenea și sunetul trâmbiței se auzea din ce în ce mai tare; și Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas. Deci, fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui și s-a suit Moise acolo. Atunci a zis Domnul către Moise: „Pogoară-te și oprește poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că vor cădea mulți dintre ei. Iar preoții, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se sfințească, ca nu cumva să-i lovească Domnul„. (Ieșirea 19.17-22)
Că în foc se lămurește aurul, iar oamenii cei plăcuți Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)
Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Țoar. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomora ploaie de pucioasă și foc din cer de la Domnul și a stricat cetățile acestea, toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toate plantele ținutului aceluia. Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului și, căutând spre Sodoma și Gomora și spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. (Facerea 19.23-31)
Cuptorul arde pentru lucrurile făuririi, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munții. (Ecclesiasticul 43.4)
Cuptorul încearcă oțelul călit; tot așa și vinul, inimile trufașilor, care stau gata să se încaiere. (Ecclesiasticul 31.30)
Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător și din mâna ta, o, rege! Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!” Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie și și-a schimbat înfățișarea feței sale față de Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Și începând iarăși a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât era de obicei. Și a poruncit celor mai puternici oameni din oștirea lui să lege pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător. Atunci acești oameni, îmbrăcați cum erau, cu mantie, încălțăminte, pălărie și cu toată îmbrăcămintea lor, au fost legați și aruncați în mijlocul cuptorului cu foc arzător. Fiindcă porunca regelui era grabnică și cuptorul foarte înfierbântat, acei oameni care au aruncat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost mistuiți de văpaia focului. Și acești trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legați în mijlocul cuptorului cu foc arzător. Atunci regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă și s-a sculat în grabă. El a început a grăi și a zis către sfetnicii săi: „Oare, n-am aruncat noi trei bărbați legați în mijlocul cuptorului cu foc arzător?” Răspuns-au și i-au zis: „Cu adevărat, așa este, o, rege!” Și începând din nou a grăi, a zis: „Iată, eu văd patru bărbați dezlegați, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămați, iar chipul celui de al patrulea, ca fața unuia dintre fiii zeilor„. Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător și, începând a grăi, a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii mei, ieșiți afară și veniți la mine!” Atunci Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit dinăuntrul cuptorului. Și adunându-se satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii și sfetnicii regelui, au văzut că focul nu pricinuise nici o vătămare trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se pârliseră și că hainele lor erau neschimbate și că nici măcar nu miroseau a foc. (Daniel 3.17-27)
Dar El cunoaște și umbletul meu și starea mea pe loc și dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieși din cuptor curat ca aurul. (Iov 23.10)
Iar cine nu va cădea la pământ și nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!” (Daniel 3.6)
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? (Matei 6.30)
Iarăși a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis: „Luați-vă câte o mână plină de cenușă din cuptor și s-o arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon și a slujitorilor lui. Și se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului și vor fi pe oameni și pe vite răni și bășici usturătoare în toată țara Egiptului„. (Ieșirea 9.8, 9)
În topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, iar omul se prețuiește după numele cel bun. (Solomon 27.21)
Nu e nimic mai tare decât blândețea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot așa și un cuvânt spus cu blândețe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul și îndoit ne este câștigul. Câștigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândețe și prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei…. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândețea și bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Și a deschis fântâna adâncului și fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. (Apocalipsa 9.2)
Și-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13.42)
Tu pe cei trei tineri în Babilon care de bună voie și-au dat focului viața lor, ca să nu se închine celor deșarte, răcorind cuptorul cel aprins, i-ai izbăvit, păzindu-le și părul nevătămat, trimițând para focului asupra tuturor vrăjmașilor; Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groapă spre mâncare leilor, nevătămat l-ai scos la lumină. (III Macabei 6.6, 7)
Vasele olarului le lămurește cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. (Ecclesiasticul 27.5)