Crezul, rostire solemnă, … 12.11
Crezul, simbolul credinței 12.7, 12.11
- Cred (credem, în originalul din 381) într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pămâtului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
- Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut;
- Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
- Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
- Si a înviat a treia zi, după Scripturi;
- Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a drepta Tatălui;
- Și iarăși va să vină, cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit;
- Și întru Duhul Sfânt, Domnul de-viață-Făcătorul, Care din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci;
- Într-una sfântă, sobornicească apostolică Biserică;
- Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;
- Aștept învierea morților;
- Și viața lumii ce va să vină. Amin.
[Simbolul Credinței, adică Crezul sinoadelor de la Niceea în 325, convocat de împăratul Constantin, și cel din Constantinopol (azi Istanbul în Turcia) în 381, convocat de împăratul Teodosie, a fost recunoscut de Sinodul ecumenic din Calcedon (451) ca o expresie autentică a credinței Bisericii universale]