Apoi a zis Domnul către Moise: „Ia-ți mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor și tămâie curată, din toate aceeași măsură, și fă din ele, cu ajutorul meșteșugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat și sfânt; pisează-l mărunt și-l pune înaintea chivotului legii, în cortul adunării, unde am să Mă arăt ție. Aceasta va fi pentru voi sfințenie mare. Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceți pentru voi: sfințenie să vă fie ea pentru Domnul. Cine își va face asemenea amestec, ca să afume cu el, sufletul acela se va stârpi din poporul său„. (Ieșirea 30.34-38)
Apoi ei au disprețuit pământul cel dorit și n-au crezut în cuvântul Lui, ci au cârtit în corturile lor și n-au ascultat glasul Domnului. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu și să doboare sămânța lor întru neamuri și să-i risipească pe ei în toate părțile. (Psalmi 105.24-27)
Apoi s-a dus repede în cortul unde era sălașul Iuditei, dar n-a găsit-o. Și alergând apoi în mulțime, a strigat: „O, roabe viclene! O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui Nabucodonosor. Olofern zace la pământ, cu capul retezat!” (Iudita 14.17, 18)
Atunci un nor a acoperit cortul adunării și locașul s-a umplut de slava Domnului; și Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul și slava Domnului umpluse locașul. În tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui Israel. (Ieșirea 40.34-38)
Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepți va înflori. (Solomon 14.11)
Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui. Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi. Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare. Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor, când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât. Cu toate acestea încă au mai păcătuit și n-au crezut în minunile Lui. (Psalmi 77.26-36)
Căci știm că, dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. (II Corinteni 5.1)
Dacă mintea ta e furată în vremea rugăciunii, încă n-a cunoscut că se roagă un monah, ci ești încă un mirean, care înfrumusețează cortul din afară. (Evagrie Ponticul)
Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)
Nu știți voi, oare, n-ați auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-ați înțeles voi ce vă învață întemeierea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl ușor și îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.21, 22)
Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, și Îi slujesc ziua și noaptea, în templul Lui, și Cel ce șade pe tron îi va adăposti în cortul Său. (Apocalipsa 7.15)
S-a depărtat și norul de la cort și iată Mariam s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Și când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. (Numerii 12.10)
Și a făcut Moise așa; cum îi poruncise Domnul așa a făcut. Și au zis fiii lui Israel către Moise: „Iată murim, pierim, pierim cu toții! Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o să murim cu toții?” (Numerii 17.11-13)
Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. Și Eu zic vouă: Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci, când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice. (Luca 16.8, 9)
Și a luat Avraam unt, lapte și vițelul cel gătit și le-a pus înaintea Lor și pe când Ei mâncau a stat și el alături de Ei sub copac. Și l-au întrebat Oamenii aceia: –Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, răspunzând, a zis: „Iată, în cort!” Zis-a Unul: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine și Sarra, femeia ta, va avea un fiu„. Iar Sarra a auzit din ușa cortului, de la spatele lui. Avraam și Sarra însă erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarra nu mai era în stare să zămislească. Și a râs Sarra în sine și și-a zis: „Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit și când e bătrân și stăpânul meu?” Atunci a zis Domnul către Avraam: „Pentru ce a râs Sarra în sine și a zis: „Oare cu adevărat voi naște, bătrână cum sunt?” Este oare ceva cu neputință la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine și Sarra va avea un fiu!” Iar a tăgăduit, zicând: „N-am râs„, căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: „Ba, ai râs!” Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo și S-au îndreptat spre Sodoma și Gomora și s-a dus și Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. (Facerea 8.8-16)
Și am văzut cer nou și pământ nou. Căci cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut; și marea nu mai este. Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Și am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va sălășlui cu ei și ei vor fi poporul Lui și însuși Dumnezeu va fi cu ei. Și va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. (Apocalipsa 21.1-4)
Și cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris: „După acestea Mă voi întoarce și voi ridica iarăși cortul cel căzut al lui David și cele distruse ale lui iarăși le voi zidi și-l voi îndrepta, ca să-L caute pe Domnul ceilalți oameni și toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea”. (Faptele Apostolilor 15.15-17)
Și își va tunde nazireul la intrarea cortului adunării capul său de nazireu și va lua părul capului său de nazireu și-l va pune pe focul cel de sub jertfa de împăcare. (Numerii 6.18)
Și și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. (Psalmi 17.13)
Tot aurul întrebuințat la cort și la toate lucrurile lui a fost douăzeci și nouă de talanți și șapte sute treizeci sicli de aur, ce s-au adus în dar, socotit după siclul sfânt. (Ieșirea 38.24)