Copacul

Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălați picioarele și să Vă odihniți sub acest copac. Și voi aduce pâine și veți mânca, apoi Vă veți duce în drumul Vostru, întrucât treceți pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă, precum ai zis!” După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra și i-a zis: „Frământă degrabă trei măsuri de făină bună și fă azime!” (Facerea 18.3-6)

 Atunci se vor bucura toți copacii pădurii, de fața Domnului, că vine, vine să judece pământul. (Psalmi 95.12)

 Căci așa zice Domnul Savaot: „Tăiați copaci și faceți val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pedepsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, așa aruncă și ea din sine răutate; în ea se aude împilare și jaf și pururea se văd înaintea feței Mele dureri și răni. (Ieremia 6.6, 7)

 Copacii sunt efortul nesfârșit al Pământului de a vorbi cu cerul. (Rabindranath Tagore)

 Deci zicea: Cu ce este asemenea împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? Asemenea este grăuntelui de muștar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, și a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui. (Luca 13.8, 9)

 Diferența dintre o armă și un copac este diferența de tempo. Copacii explodează în fiecare primăvară. (Ezra Pround)

 Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, așa cum copacul scuturat de vânt își înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispășim păcatele chiar din viața de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veșnică, așa cum prin cioplire și lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinții Părinți)

 În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late și sălcii de râu și să vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru, șapte zile. (Leviticul 23.40)

 La umbra marilor copaci nu crește nimic. (Constantin Brâncuși)

 M-a dărâmat de jur împrejur și sunt în ceasul morții și nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac. (Iov 19.10)

 Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale, iar mulțimile care mergeau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! (Matei 21.6-9)

 Și ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci. Și când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă și a strigat acela și a zis: „Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!” A zis omul lui Dumnezeu: „Unde a căzut?” Și acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn și, aruncând-o acolo, a ieșit toporul deasupra. Apoi a zis: „Ia-ți-l!” Și acela a întins mâna și l-a luat. (IV Regi 6.4-6)

 Și el, ridicându-și ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui, și el a văzut bine și s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. (Marcu 8.24, 25)

 Și le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: Când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este împărăția lui Dumnezeu. (Luca 21.29-31)

 Și li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului și nici o verdeață și nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunțile lor. (Apocalipsa 9.4)

 Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac grăiește prin tine. Doamne ce minunăție! În păduri, pe dealuri e liniște, liniște spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)

 Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el crește din nou și vlăstarii nu-i vor lipsi. (Iov 14.7)