Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. (Psalmi 54.25)
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit. (Psalmi 37.15)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Dar în necazul meu am chemat pe Domnul, Strigăt am înălțat către Dumnezeul meu Și El mi-a auzit glasul din locașul Său Și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. Atunci s-a clătinat și s-a cutremurat pământul, Și temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru că Se mâniase Domnul! (II Regi 22.7, 8)
Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată și cu vârf.(Părintele Nicolae Steinhardt)
Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineață. (Psalmi 45.5)
Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)
El a zis și s-a pornit vânt furtunos și s-au înălțat valurile mării. Se urcau până la ceruri și se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau și se clătinau ca un om beat și toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor ia izbăvit Și i-a poruncit furtunii și s-a liniștit și au tăcut valurile mării. Și s-au veselit ei, că s-au liniștit valurile și Domnul i-a povățuit pe ei la limanul dorit de ei. (Palmi 106.25-30)
Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului și eu am ajuns lor ocară. M-au văzut și au clătinat cu capetele lor. (Psalmi 108.23, 24)
Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul. (Psalmi 76.17)
Iar eu am zis întru îndestularea mea: „Nu mă voi clătina în veac!” (Psalmi 29.6)
Izbăvește pe cei ce sunt târâți la moarte și pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i! (Solomon 24.11)
Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)
La omul cinstit, ca și la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea. (Aristotel)
Limba clevetitoare pe mulți i-a clătinat și i-a risipit dintr-un neam într-alt neam și cetăți tari a surpat și casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit și le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu liniște. (Ecclesiasticul 28.15-17)
Mai tare mă clatină groaza căderii decât lovitura. (Michel de Montaigne)
N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai cu el? (Ieremia 48.27)
Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați. Dați și se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. (Luca 6.37, 38)
Omul nu se întărește întru fărădelegea lui; rădăcina celor drepți nu se va clătina niciodată. (Solomon 12.3)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va crește, nici rădăcina nu va slobozi. Așa și creștinul, de nu va pătimi și nu va răbda, nu poate fi ostaș al Hristos. (Patericul)
Urâtă este trufașului smerenia; tot așa și bogatului îi este urât săracul. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. (Ecclesiasticul 13.23, 24)