A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, și animalele domestice după felul lor, și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!” Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” (Facerea 1.25-28)
Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creștin din secolul al doilea)
Caracterul este întruchiparea unor principii generale de acțiune. (Titu Maiorescu)
Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate și alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. … El este creat și dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare și de preț dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu … Omul trebuie să crească, să cerceteze în, și prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu și a rămas numai la sine, și în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie și provocând apoi ura, minciuna, crima și toate celelalte. 8.9
Cel aflat în afara nădejdii este în chip văzut și în afara credinței. 11.21
De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socotește când nu este lege. Ci a împărățit moartea de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greșelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. (Romani 5.12-14)
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune și l-a făcut după chipul ființei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume și cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 2.23, 24)
După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o țarină. Și aceia, mergând, au vestit celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. (Marcu 16.12, 13)
Este mai cinstit să urăști pe față, decât să-ți ascunzi gândul sub un chip înșelător. (Cicero)
Fericit este acela care a putut să stârpească lăcomia, rădăcina viciilor. Acesta în chip sigur nu se va teme de cântarul judecății de apoi. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduți, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. (II Corinteni 4.3, 4)
În același chip Îl ocărau și tâlharii cei împreună-răstigniți cu El. (Matei 27.44)
În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hrănește spre credință, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Și iarăși amestecul celor două, a băuturii și a Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat și frumos. Iar cei care se împărtășesc cu credință își sfințesc și trupul și sufletul, pentru că voința Tatălui amestecă în chip tainic cu Duhul și cu Cuvântul acest amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Lumina care luminează în sfeșnicul cel sfânt, așa este un chip frumos pe un trup bine împlinit. (Eccelsiasticul 26.19)
Mintea omului, fiind creată după chipul lui Dumnezeu, este lumină, deci are în ea lumină. (Sfântul Grigorie Palama 2.7)
Nicio oglindă nu reproduce cu atâta fidelitate chipul și asemănarea omului, ca felul său de a vorbi. (Ben Jonson)
Nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc, ca dumnezeiasca iubire. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Nu Hristos a luat chipul lui Adam, ci Adam a luat chipul lui Hristos. (Sfinții Părinți)
Omul, chipul lui Dumnezeu. 8.4
Pentru că înțelepciunea este mai sprintenă decât orice mișcare, ea pătrunde și își face loc pretutindeni prin curăția ei. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revărsare a slavei Celui Atotputernic, astfel că nimic nu poate s-o mânjească. Ea este strălucirea luminii celei veșnice și oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu și chipul bunătății Sale. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 7.24-26)
Pentru că toți greșim în multe chipuri; dacă nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul. (Iacob 3.2)
Postul trebuie ținut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilința inimii și curățirea de păcate. (Sfântul Ioan Casian)
Precum și este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață„; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)
Și S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, și s-a făcut glas din cer: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit. (Luca 3.22)
Taie prieteșugul celor mulți, ca să nu se ridice război asupra minții tale și va tulbura chipul liniștii.(Avva Dula)
Vei învăța pe cheltuiala ta că de-a lungul vieții vei întâlni mai multe măști decât chipuri. (Luigi Pirandello)
Viclenia este o faptă rea, săvârșită cu gând ascuns, care se oferă semenului sub chipul unor binefaceri. (Sfântul Vasile cel Mare)