Cei mândri sunt mereu chinuiți așa de demoni. 6.15
Dacă voi vă temeți a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creștinii, să călcăm poruncii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veșnice gătite celor ce se leapădă de El. (Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit și săgetat)
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26)
Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea și să uite sărăcia și să nu-și mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)
Deși sunt simplu și smerit, pentru credința și mărturisirea lui Hristos sunt mai presus și mai puternic decât împărații lumii. (Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei. A fost chinuit cumplit și decapitat, în timpul împăratului Dioclețian)
Istovește-ți trupul cu postul și cu privegherea, și vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri. (Sfântul Serafim de Sarov)
Omul milostiv își face bine sufletului său, pe când cel fără milă își chinuiește trupul său. (Solomon 11.17)
Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minții și asupra sentimentelor umane este devastator. Așa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârșit, ne întunecă judecata și ne înșeală mintea, dar după ce a fost săvârșit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă și rușinoasă ne chinuie mereu și ne umple de rușine. (Din emisiunea “Cuvântul care zidește”)
Numai mândria doare, numai mândria chinuiește; smerenia odihnește, e totdeauna odihnitoare. (Părintele Teofil Pârâian)
Pentru ce, o, împărate, chinuiești fără de omenie oameni nevinovați și-i silești să se lepede de dreapta credință? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care pornise o mare prigoană împotriva creștinilor, prefăcându-se bisericile în temple păgânești și omorându-se mulțime mare de creștini. Artemie era mare dregător împărătesc și comandant militar la Alexandria, încă din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împăratului a fost scos din dregătorie, torturat și apoi decapitat, la anul 362. Moaștele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la București, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.)
Sfântul Mucenic Platon s-a născut în părțile Galatiei, din cetatea Anghira. Pentru că se arăta mărturisitor al învățăturii lui Hristos, a fost supus la diverse suferințe fizice din porunca guvernatorului Agripin: i s-au pus pe piept bucăți de fier încins, trupul sau a fost aruncat în foc, smoală, untdelemn încins, etc. După multe patimiri, guvernatorul îl sfătuiește pe Platon „că e timpul să se abată de la moarte spre viață”, adică să se închine idolilor și să scape de moartea venită prin chinuri. La auzul acestor cuvinte, Platon a răspuns: „Bine mă înveți Agripine ca să mă abat de la moarte spre viață, căci fug de moartea cea veșnică și caut viața cea fără de moarte… Nici focul, nici rănile, nici mânia fiarelor, nici tăierea mădularelor nu mă vor despărți pe mine de Dumnezeul cel viu; pentru că nu iubesc veacul acesta de acum, ci pe Hristosul meu, Care pentru mine a murit și a înviat”. După ce a petrecut optsprezece zile fără mâncare și fără apă, i s-a tăiat capul.
Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăția inimii. (Sfântul Ioan Casian)
Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)
Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. (Matei 18.34)
Și strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. Căci îi zicea: Ieși duh necurat din omul acesta. Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulți. (Marcu 5.7-9)
Toată viața omului este de o zi, la cei chinuiți de patimi. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Trebuie să te constrângi, să te chinui, să nu-L iubești pe Dumnezeu. 9.19
Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: „Cum s-a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru! (Isaia 14.4)
Un om liber este numai acela care trăiește alături de Hristos, alt om liber nu există. Numai el este deasupra oricărei dureri și oricărei nenorociri. Dacă el însuși nu se va nedreptăți pe sine în vreun fel și nu va greși față de sine cu nimic, nimeni nu are și nu va avea vreodată, vreo putere de a-i face rău, pentru că nu poate fi atins în niciun fel. Lipsurile nu-l vor chinui niciodată, pentru că știe că n-am adus cu noi nimic când am venit în lumea aceasta și este limpede că nici când o vom părăsi, nu vom putea lua cu noi nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)