Biserica calvină 10.1
Biserica catolică 7.2, 9.16, 10.1
Biserica depăşeşte pe toate celelalte şi nu este nimic asemenea sau egal cu ea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Biserica e ca o mamă care naşte fii. (Sfinţii Părinţi)
Biserica e tinda raiului. (Sfinţii Părinţi)
Biserica este antecamera Împărăţiei lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Cabasila)
Biserica este cerul pământean în care Dumnezeu din Cerul de Sus locuieşte şi se preumblă. (Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului)
Biserica este inima lumii, chiar dacă lumea nu-şi cunoaşte inima. (Mitropolitul George Khodr, citat de teologul Olivier Clément)
Biserica este laboratorul învierii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Biserica este locul unde sunt salvaţi cei condamnaţi la moarte. (Sfântul Efrem Sirul)
Biserica este singurul loc unde cineva îmi vorbeşte fără să fiu nevoit să-i răspund. (Charles de Gaulle)
Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa îmbrăţişând mulţimea credinciosilor. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)
Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în sminteală. 8.19
Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu)
Biserica protestantă 10.1
Biserica, trupul lui Hristos 5.12
Acolo unde este biserica, acolo este cea mai sigură casă a cugetului nostru. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului. (I Timotei 3.15)
Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. (I Timotei 3.5, 6)
Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2.7)
Cine doreşte Biserica, pe Hristos Îl doreşte. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Cine nu ţine postul Bisericii, ajunge să ţină postul doctorului. (Sfântul Vasile cel Mare, medic de profesie)
Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte. (Părintele Arsenie Papacioc)
Cuvântul adună Biserica pentru a se întrupa în ea. (Teologul Alexander Schmemann)
Dacă Biserica are un punct de vedere, noi trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii. (Părintele Teofil Pârâian)
Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)
Dacă în lume este mai întâi viaţa şi apoi moartea, în Biserica lui Hristos este întâi moartea şi apoi viaţa. (Fericitul Augustin)
Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bibliei este corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)
De ce în închisori se află mai mulţi bărbaţi decât femei? Pentru că în Biserică se află mai multe femei decât bărbaţi. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)
Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)
Duhul Sfânt este arhitectul Bisericii. (Sfântul Vasile cel Mare)
Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)
Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea, se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă în multe biserici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa. (Apocalipsa 22.16)
Familia este icoana Bisericii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. (Apocalipsa 3.14-16)
În afara bisericii nu este mântuire. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)
În biserică trebuie să stăm cu toată evlavia, pentru ca nu cumva să ne înmulţim păcatele, în loc să le scădem. (Mitropolitul Filaret)
Înjurăturile sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit. (Arthur Schopenhauer)
Întreg consumismul, care mişcă mecanismul economic global, speculează chiar aceste slăbiciuni ale omului, pe care părinţii bisericii le numesc patimi. 8.20
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)
Ne aflăm la biserică pentru partea aceea nevăzută din noi, care nu se sfârşeşte odată cu lumea aceasta. (Sfinţii Părinţi)
Nimeni din cei ce vin la biserică să nu târască cu el grijile lumeşti, pentru ca atunci când se întoarce acasă să ia cu el răsplata vrednică de ostenelile sale. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Opreşte războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ţi distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl vei învinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupţi cu Biserica, îţi va fi cu neputinţă să învingi, întrucât Dumnezeu este mai puternic decât toţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca mândria. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noi şi biserica 10.1
Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască. (I Corinteni 10.32)
Nu-i suficient să fii botezat în Biserică, ci trebuie să devii mădular viu al lui Hristos. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)
Oare nu-i biserica mama celor orfani? (Honoré de Balzac)
Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <<ochi sufletesc>, de care vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)
Patria este biserica noastră vremelnică, aşa cum biserica este patria noastră eternă. (Henri Lacordaire)
Prezenţa la biserică. 4.2
Prin vocaţia sa, prin cunoştinţele sale teologice, a reuşit să se impună în Franţa ca una dintre principalele voci ale Ortodoxiei. Mai mult decât atât, a reuşit, prin implicarea sa în dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, să „facă cunoscute Ortodoxia Orientală în Franţa şi mesajul Occidentului în Biserica de Răsărit“, cum mărturisea Jean-François Colosimo, profesor şi coleg cu Olivier Clément la Institutul „St. Serge“ din Paris. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)
Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipăreşte în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. (Coloseni 1.18)
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. (Matei 16.18, 19)
Şi Saul pustiia Biserica, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la temniţă. (Faptele Apostolilor 8.3)
Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1.20)
Tendinţa scolastică de abordare şi analiză a slujbelor bisericeşti experiată de teologii zilelor noastre şi lipsa de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioşlor constituie probleme grave cu care ne confruntăm în momentul de faţă şi care necesită un răspuns adecvat. Ne îndreptăm atenţia asupra unui mare teolog contemporan care, cu toate că a predat teologie liturgică întrega sa viaţă, a reuşit, în egală măsură, să îşi păstreze şi trăirea duhovnicească: părintele Alexander Schmemann. (Părintele Adrian Agachi, autorul articolului “După această <<Liturghie a înălţării>>, se întorceau în lume”, publicat în ziarul Lumina din 30.10.2014)
Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face şi ce nu. Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt tainice. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)
Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul. (Regina Maria a României)
Unde este Biserica, acolo este cea mai sigură casă a cugetului tău. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18.20)
Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum foamea este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)