Aşa zice Domnul: „Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?” (Isaia 66.1)
„Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?”(Faptele Apostolilor 7.49, 50)
Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. (Psalmi 40.3)
Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât. (Psalmi 35.4)
Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este! (Psalmi 98.5)
Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi. (Psalmi 4.4)
Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. (Ecclesiasticul 31.21)
Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. (Psalmi 6.6)
Tot aşa şi în fiecare ţară şi loc, unde ajungea porunca regelui şi scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere şi bocet. Sacul şi cenuşa erau aşternutul multora. (Estera 4.3)
„Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale„. (Matei 22.24)