Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. (Matei 25.24-29)
Când a ieşit porunca, să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie omorât şi Daniel şi cei dimpreună cu el. Atunci Daniel şi-a îndreptat cuvântul cu înţelepciune şi iscusinţă către Arioh, mai-marele gărzii regelui, care ieşise să omoare pe înţelepţii din Babilon, şi a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui: „De ce a dat regele o poruncă aşa de aspră?” După ce Arioh i-a lămurit lui Daniel rostul poruncii, Daniel a plecat şi a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i descopere tâlcul. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria, prietenii lui, care este pricina, cerându-le să roage fierbinte milostivires lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului. (Daniel 2.13-19)
Când a văzut Iosif pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a prefăcut că este străin de ei, le-a grăit aspru şi le-a zis: „De unde aţi venit?” Iar ei au zis: „Din pământul Canaanului, să cumpărăm bucate!” Iosif însă a cunoscut pe fraţii săi, iar ei nu l-au cunoscut. (Facerea 42.7, 8)
Când am auzit eu murmurul lor şi astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare. Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. „Voi luaţi mită de la fraţii voştri„, le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare, şi le-am zis: „Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri”. Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns. (Neemia 5.6-8)
Cel ce nu ia asupra sa de bună voie ostenelile pentru adevăr, e certat mai aspru de cele fără de voie. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândeşte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 11.10)
Dragostea însemnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalţi. (Sfântul Serghie de Radonej)
Dumnezeu este cel mai aspru pedepsitor al relelor. (Ovidius)
Ionatan însă a zis: „În nici un chip nu se va întâmpla aceasta cu tine; căci de voi afla că în adevăr tatăl meu a hotărât să-ţi facă vreun lucru rău, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?” Şi a zis David către Ionatan: „Cine mă va vesti, dacă tatăl tău îţi va răspunde aspru?” A zis Ionatan către David: „Hai să ieşim la câmp”. Şi au ieşit amândoi la câmp. (I Regi 20.9-11)
Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale. (Ecclesiasticul 4.31)
Răspunsul e aspru, dar drept; dreptatea pare mai întâi asprime. (Abu Shakur)
Ruşinea este cea mai aspră dintre pedepse; ea va rămâne în picioare şi la dreapta judecată, pentru că unii vor învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. (Sfântul Vasile cel Mare)
Săracii sunt portarii împărăţiei cerurilor, judecători aspri pentru cei nemilostivi şi avocaţi, sau apărători puternici, pentru cei milostivi. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Stăpânul prea aspru are sclavi nesupuşi. (Proverb turcesc)
Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. (Nicolae Iorga)
Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)
Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat; pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. (Luca 19.22, 23)
Astăzi se înalţă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit. (I Macabei 2.62)