Amintirea

A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri. (Sfântul Teotim al Tomisului)

Adu-ţi aminte de cele trecute, nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare, foloseşte spre bine cele prezente. (Mitropolitul Filaret)

Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. (Psalmi 24.6)

Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Ecclesiasticul 23.16-18)

Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. (Palmi 131.1)

Aducerea aminte a răului este rugina sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)

Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelepciune, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga-răbdare, adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26)

Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)

Doar smerenia te introduce în amintirea eternă a timpului, singura care de fapt contează. (Teologul catolic Marko Rupnik)

După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale. (Isaia 43.25)

Evangheliile sunt calea tămăduirii de orice boală, luptă împotriva amintirilor prin cultivarea virtuţilor. (Cuviosul Talasie)

Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut. Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori. (Iov 11.16, 17)

Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi întinde şi dă lui. (Ecclesiasticul 14.11-13)

În toate, şi înainte de toate, să ne amintim de moarte şi de ieşirea înfricoşată a sufletului din trup. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi păcatele tale. (Ecclesiasticul 3.15)

Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla subţire pe care o împrăştie vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi ca amintirea unui oaspete de o singură zi care se destramă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.14)

Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de sine şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de Dumnezeu dezleagă deprimarea şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie)

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. (Regele României Mihai-I)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără  încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm  prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit  răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Mie îmi este mare câştig chiar şi numai a-mi aminti de Sfântul Antonie.(Sfântul Atanasie cel Mare, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Muzica este arta cea mai apropiată de lacrimi şi amintiri. (Oscar Wilde)

Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire. (Dante Alighieri)

Postul este doctorul sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de toate lipsurile vieţii sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin rugăciune. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)

Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: „Râvna casei Tale mă mistuie„. (Ioan 2.15-17)

Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)

Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga)

Trecutul este în amintire, viitorul – în închipuire. (Sri Nisargadatta Maharaj)

Unele amintiri ne parfumează sufletul pentru totdeauna. (Gabriele d’Annunzio)