Adâncirea minţii în Dumnezeu. 1.6
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. (Psalmi 103.7)
Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-I procură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)
Apele liniştite sunt adânci. (Dostoievski)
Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)
Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o înţelegere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa şi schizofrenia. (François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, împreună cu Jacques Monod şi André Lwoff)
Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)
Coborârea (adâncirea) minţii în inimă. 1.9
Desăvârşirea, un adânc de smerenie 7.11
Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne. (Psalmi 35.6)
Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de bază: medic.)
El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu; El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului; şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas. (Psalmi 105.9-11)
Este treaba artistului ca întotdeauna să adâncească misterul. (Francis Bacon)
Eşecul ne învaţă despre tăria noastră de caracter. Ne provoacă să săpăm mai adânc în resursele noastre atunci când ne lovim de piedici. (Hal Urban)
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12)
Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeu îl poate ajuta. 11.9
Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. (Solomon 15.11)
Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. (Luca 5.4-6)
Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)
Inteligenţa este ca un râu; cu cât este mai adânc, cu atât face zgomot mai puţin. (Proverb englezesc)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)
Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19
În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi. (Părintele Dumitru Păduraru)
Judecata divină ne învaţă cine suntem; sapă adânc în pământ si ne lasă să vedem din ce anume suntem făcuţi. (Charles Haddon Spurgeon)
Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa Scripturilor. (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Mândria ne face să ne amăgim întotdeuna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune “Ceva e în neregulă”. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată. (Solomon 20.5)
O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)
Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)
Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un interes în viaţă. (William Londen)
Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului. Acesta nu-şi are originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11
Puţina filosofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filosofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)
Religia este, ca să spunem aşa, adâncul liniştit al mării, care rămâne liniştit oricât de înalte ar fi valurile. (Ludwig Wittgenstein)
Rugăciunea este singura în măsură să ne poarte în adâncul nostru. 1.1
Săpaţi adânc! (Mitropolitul Hristodulos)
Scopul încercărilor, descoperirea în adâncul nostru a Împărăţiei lui Dumnezeu. 7.1
Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâcimile ei ne rătăcesc spiritul. (Marin Preda)
Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)
Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă. (James Redfield)
Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)