A recunoaște

Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele, că tu vei fi alungat dintre oameni și vei locui împreună cu animalele câmpului și vei mânca iarbă și din roua cerului vei fi udat și vor trece peste tine șapte ani, până ce tu vei cunoaște că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăția oamenilor și o dă cui voiește. Și dacă a poruncit să lase butucul și rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaște că Cerul are stăpânirea. (Daniel 4.21-23)

Adevărata trăsătură după care îl puteți recunoaște pe înțeleptul autentic este răbdarea. (Henrik Ibsen)

Doar iluziile te împiedică să recunoști că ești liber și că ai fost liber întotdeauna. (Antonio de Mello)

Diavolul recunoaște existența lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5

După aceste semne veți recunoaște că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeți de ei! Aurul cu care sunt îmbrăcați este numai pentru frumusețe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai strălucește. Când au fost turnați, ei n-au simțit nimic. (Epistola lui Ieremia 1.22, 23)

Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în ciclul vieții, nu un sfârșit.(Herbert Harris)

Iată eu astăzi plec în calea în care merg toți pământenii, iar voi să recunoașteți cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru că n-a rămas zadarnic nici un cuvânt din toate cuvintele bune pe care le-a rostit pentru voi Domnul Dumnezeul vostru: toate s-au împlinit pentru voi și nici un cuvânt n-a rămas neîmplinit. (Iosua Navi 23.14)

Intrarea în templul înțelepciunii este o recunoaștere a propriei noastre ignoranțe. (Proverb hindus)

În succese îl recunosc pe Dumnezeu, în eșecuri mă recunosc pe mine. (Gavriil Stiharul)

Măreția omului este reală, atunci când el își cunoaște limitele. Cel care rezistă tendințelor de mărire, acela este corect situat în existență și stăpân pe însușirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează pe sine în săvârșirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socotește pe sine a fi lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoașterea meritelor, a reușitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se știe!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuți întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deții. (Blaise Pascal)

Mergi de vestește cuvintele acestea la miazănoapte și zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv și nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul. Recunoaște-ți însă vinovăția ta, căci te-ai abătut de la Domnul Dumnezeul tău și te-ai desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele umbros și glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul. Întoarceți-vă, voi copii căzuți de la credință, zice Domnul, că M-am unit cu voi și vă voi lua câte unul de cetate și câte doi de seminție și vă voi aduce în Sion. (Ieremia 3.11-13)

Omul este mare, abia atunci când se recunoaște mic, când își recunoaște slăbiciunile, neputințele și nu virtuțile. (Augustin Păunoiu)

Răzbunarea cea mai cruntă este când dușmanul tău e silit a recunoaște că ești bun și dânsul e rău. (Bogdan Peticeicu Hașdeu)

Religia este recunoașterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine. (Immanuel Kant)

Să nu te jenezi niciodată să recunoști că ai greșit. Asta înseamnă că ai evoluat și azi ești mai înțelept decât ieri. (Jonathan Swift)

Un om trebuie să fie destul de mare să-și recunoască greșelile, suficient de deștept ca să învețe din ele și îndeajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais)