Această prigoană, mai grea și mai cumplită, pornită din năuntrul omului, este necontenit împreună cu el, iar cel prigonit nu poate scăpa de ea, poartă în el pretutindeni dușmani. (Cuviosul Clement Alexandrinul, vezi Prigoana)
Acest fel de haină trebuie călugărul să poarte, încât să o pună afară de chilie trei zile și nimeni să nu i-o ia. (Avva Pambo)
Adevărata cunoaștere poartă în ea pecetea dragostei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Alexandru Macedon a avut trei dorințe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenți ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioși suntem în fața morții. A doua dorință era să arunce bani și pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorință, probabil se știe mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Așa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta și Dumnezeu cu noi. 6.7
Ca să porți coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz și inimă. (Liubița Raichici)
Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat„. (Matei 8.17)
Căci bețivul și desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porți zdrențe. (Solomon 23.21)
Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui și se poartă cu fiecare după purtarea lui. (Iov 34.11)
Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulțimii, să fie purtat de ostași. Căci mergea după el mulțime de popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)
Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înțelepciune, dar nu are pricepere. (Solomon 17.16)
Ce greșeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule. (George Enescu)
Cea mai subtilă viclenie este să te porți simplu și firesc. (Dostoievski)
Cei smeriți sunt mai puternici decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos. (Evagrie Ponticul)
Cel blând pentru Dumnezeu este mai înțelept decât înțelepții și cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul, acela îl războiește pe fratele său. (Evagrie Ponticul)
Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuțile, săvârșește un păcat anevoie de iertat; dar rugăciunea și milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel ce se poartă rău cu tatăl său și alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară și de rușine. (Solomon 19.26)
Cine este semeț și îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie. (Solomon 21.24)
Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa și asupra celor din jur. 11.4
Conștiința este o făclie care luminează inima și un judecător neadormit pe care omul îl poartă cu el.(Eschil)
Corupția nu răzbește mai bine decât cinstea. În mâna-ți dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei tăcere. (William Shakespeare)
Credința creștină poartă în sine o concepție de viață spirituală, morală, un egos creștin. 9.23
Cu cât mai puține dorințe lumești avem, cu atât mai puține lanțuri purtăm. (Avva Pimen)
Dacă îți intră în urechi cuvinte urâte, mânie-te pe tine însuți și nu pe cel care le grăiește. Căci dacă urechea e rea, rău e și cel care o poartă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dacă ne purtăm ca oile, învingem; dar dacă ne facem lupi, suntem biruiți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă tu ești înțelept, ești înțelept pentru tine, și dacă ești batjocoritor, singur vei purta ponosul. (Solomon 9.12)
După cum ne purtăm noi cu aproapele nostru, așa și Dumnezeu se poartă cu noi. (Sfântul Vasile cel Mare)
Este o lecție universală – intoleranța este primul semn al unei educații neadecvate. O persoană rău educată se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educație dă naștere modestiei. (Aleksandr Soljenițân)
Fii treaz, sfătuiește-te, păzește cele prezente, poartă grijă de cele viitoare. (Sfântul Vasile cel Mare)
Fugi de purtarea cu multe fețe, urmărește adevărul, sinceritatea și simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Inima omului gândește la calea lui, dar numai Domnul poartă pașii lui. (Solomon 16.9)
Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, și smerenie, despre care nici tu nici eu nu știu nimic, deci nu te pot învăța, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre mândrie și smerenie, poartă numele de recunoștință. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)
Logica te va duce de la A la Z. Imaginația te va purta dincolo de limite. (Albert Einstein)
Mai lesne este a purta nisip, sare și fier, decât a locui cu un om fără minte. (Ecclesiasticul 22.16)
Memoria este un jurnal intim pe care îl purtăm mereu cu noi. (Oscar Wilde)
Modestia este aceea care poartă adevărata coroană. (Proverb olandez)
Neprihănirea poartă pe cei drepți, iar strâmbătatea prăpădește pe cei vicleni.(Solomon 11.3)
Nu e nimic mai tare decât blândețea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot așa și un cuvânt spus cu blândețe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul și îndoit ne este câștigul. Câștigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândețe și prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândețea și bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Preferă să ai un nume bun decât bogăție. Este greu de purtat o faimă rea și este greu să scapi de ea. (Hesiod)
Purtarea crucii 11.3
Purtând slăbiciunile unii altora, așa vom merge spre mântuire. (Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa)
Rugăciunea este singura în măsură să ne poarte în adâncul nostru. 1.1
Săvârșește tu mai întâi fapte bune și așa treci la purtarea de grijă a celorlalți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minții ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalță mintea către Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: „Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?” – Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s-au umplut de apă. „Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?” (Psalmi 77.22-24)
Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Urmează pe Hristos nu numai la înviere, ci și la purtarea crucii. (Patericul Egiptean)
Vai de aceia care portă crucea și nu-I urmează lui Hristos. Cât de grea este crucea lor! (Sfântul Ioan Gură de Aur)