Adevărul nu-l pătrundem numai cu rațiunea, ci și cu inima. (Blaise Pascal)
Adevărul se oprește la inteligență, frumusețea pătrunde în inimă. (Henri Lacordaire)
Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii. (Evrei 4.12)
Cel care slujește lui Dumnezeu, cu bunăvoință va fi primit și rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii și nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.17, 18)
Cu siguranță să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ați răstignit, L-a făcut Domn și Hristos. Ei auzind acestea, au fost pătrunși la inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Bărbați frați, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. (Faptele Apostolilor 2.36-38)
Inima are taine pe care nicio rațiune nu le poate pătrunde. (Guy de Maupassant)
Inteligența nu este vorbire și raționament de logică; este pătrundere și convingere. (Thomas Carlyle)
Mita e-n stare să pătrundă orișiunde în țara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații. (Mihai Eminescu)
O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)
Prin iubirea de Dumnezeu putem pătrunde în veșnicie, în bucuria veșnică, în învierea veșnică. 11.19
Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii și nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.18)
Sufletul omenesc este un abis de nepătruns. (Eugene Sue)
Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. (Marcu 4.18, 19)
Și mi-am silit inima ca să pătrund înțelepciunea și știința, nebunia și prostia, dar am înțeles că și aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știința își sporește suferința. (Ecclesiastul 1.17, 18)
Viața duhovnicească este un astfel de tărâm, în care înțelepciunea acestei lumi nu poate pătrunde. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)