Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatăl său, căci acesta trăia încă la Mamvri, în Chiriat-Arba, adică la Hebron în pământul Canaanului, unde locuiseră vremelnic Avraam și Isaac. (Facerea 35.27)
Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna„. Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului, de nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuințele lor. (Ieșirea 10.21-23)
Biserica este cerul pământean în care Dumnezeu din Cerul de Sus locuiește și se preumblă. (Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului)
Căci înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei. Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială. (Solomon 8.11, 12)
Căci știm că, dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. (II Corinteni 5.1)
Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul și locuința cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă. Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ și cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri? (Cartea înțelepciunii lui Solomon 8.15, 16)
Când preoții au ieșit din locașul sfânt, un nor a umplut templul Domnului. Și n-au putut preoții să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului. Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că binevoiește să locuiască în norul cel întunecos. Eu ți-am zidit templul pentru locuință, în care Tu să petreci în veci„. (III Regi 8.10-13)
Când un om are cugetul curat, când nu are în el murdărie, atunci va putea locui în el Stăpânul universului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. (Traian Demetrescu)
Cel care stă în rugăciune cu dragoste curată, nu se mai simte pe sine, ci pe Cel care locuiește în el, adică Hristos. 9.9
Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. (Psalmi 90.1, 2)
Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos. (Efeseni 2.19, 20)
Doamne, cine va locui în locașul Tău și cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău? (Psalmi 14.1)
Domnul este mare, El locuiește în înălțime; Sionul este plin de judecată și de dreptate. (Isaia 33.5)
El va fi pentru voi piatră de încercare și stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă și laț pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)
Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac. (Psalmi 132.1-3)
Înțeleptul adevărat are trupul drept sală de meditație și de locuință sigură a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Limba clevetitoare pe mulți i-a clătinat și i-a risipit dintr-un neam într-alt neam și cetăți tari a surpat și casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit și le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu liniște. (Ecclesiasticul 28.15-17)
Locui-vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu. (Psalmi 55.6)
Mai bine să locuiești în pustiu decât cu o femeie certăreață și supărăcioasă. (Solomon 21.19)
Mai bine voiesc a locui cu leu și cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea. (Ecclesiasticul 25.18)
Mai lesne este a purta nisip, sare și fier, decât a locui cu un om fără minte. (Ecclesiasticul 22.16)
N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor. (Ecclesiasticul 16.9)
Nici aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, căci tot pământul va fi mistui de focul mâniei Lui; căci El va distruge, da, va pierde într-o clipă pe toți locuitorii pământului. (Sofonie 1.18)
Nu locuirea împreună osândește pe cei drepți, la un loc cu cei nedrepți, ci asemănarea în gândire. (Mitropolitul Nicolae Mladin)
Nu știți voi, oare, n-ați auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-ați înțeles voi ce vă învață întemeierea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl ușor și îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.21, 22)
Omul, în răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieșit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuința morților. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 16.14)
Păstrează trupul acesta curat și nepătat, ca duhul care locuiește în el să dea mărturie de el și să fie îndreptățit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios și să-l supui vreunei întinăciuni. Dacă-ți întinezi trupul, întinezi și Duhul cel Sfânt, iar dacă întinezi trupul nu vei trăi. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)
Pe atunci s-a făcut foamete în ținutul acela și s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru că se întețise foametea în ținutul acela. (Facerea 12.9)
Pentru aceasta, bucurați-vă ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. (Psalmi 103.13)
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)
Postiți post sfânt, strângeți obște de prăznuire, adunați pe bătrâni, pe toți locuitorii țării în templul Dumnezeului vostru și strigați către Domnul rugându-L: „O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului și vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noștri, bucuria și veselia din templul Dumnezeului nostru? … (Ioil 1.14-20)
Postul, împreună locuitor al trezviei și ziditor al întregii înțelepciuni. 2.9
Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă și cale spre cetatea de locuit n-au găsit. (Psalmi 106.4)
S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând: « Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor ».Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei! (Psalmi 2.2-4)
Și cetățile Sodomei și Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenușă, dându-le ca o pildă nelegiuiților din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiți, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea și auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. (II Petru 2.6-8)
Și s-a dus David cu oamenii săi la Cheila, de s-a luptat cu Filistenii, le-a luat vitele, le-a pricinuit înfrângere mare și a salvat David pe locuitorii din Cheila. (I Regi 23.5)
Trupul trăiește dacă este locuit de suflet, iar sufletul dacă este locuit de Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)
Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. (Psalmi 142.3)