A lăsa

Adu-ți aminte că, după scurtă vreme, ori bogăția te va lăsa, ori tu vei lăsa bogăția. (Mitropolitul Filaret)

Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi. (Psalmi 38.16-18)

Biruințele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieții care vor dăinui. (Vladimir Ghika)

Calul neîmblânzit ajunge nărăvaș, așa și un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut. (Ecclesiasticul 30.8)

Căci dacă aceste lucruri sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos. (II Petru 1.8)

Căci El Se lasă găsit celor care nu-L ispitesc și Se arată celor care au credință în El. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 1.2)

Când ești în pace și nu ai altă luptă, atunci mai mult te smerește, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm și să fim dați la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputințele noastre, nu ne lasă să fim dați spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Când însă s-a apropiat Avram să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: „Știu că ești femeie frumoasă la chip. De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: „Aceasta-i femeia lui! Și mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viață. Zi deci că-mi ești soră, ca să-mi fie și mie bine pentru trecerea ta și pentru trecerea ta să trăiesc și eu!” (Facerea 12.10-12)

Când vorbesc rău, să-i lăsăm să vorbească, și noi să facem ce e bine. (Lorenzo de Medici)

Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. (Matei 5.40, 41)

Cine nu judecă și nu condamnă lasă loc unor speranțe nelimitate. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moștenirea, slava și odihna, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, și chiar de ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuți de tristețe. 1.1

Creștin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele tronului său, s-a lovit la cap și a murit. Sfânta Muceniță Iulita, mama pruncului, a fost decapitată)

Dacă Galileo ar fi spus în versuri că pământul se învârte, poate că inchiziția l-ar fi lăsat în pace. (Thomas Hardy)

Dacă nu îi lași speranțe, inima se poate frânge. (Thomas Fuller)

De aceea s-a bucurat inima mea și s-a veselit limba mea; chiar și trupul meu se va odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. (Faptele Apostolilor 2.26, 27)

De ești așa de nebun ca să te lași mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)

De luptă se feresc doar lașii. Să lăsăm trecutul să fie trecut. (Homer)

Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5.23, 24)

Diavolul se așează în stomac și nu-l lasă pe om să se sature. 2.10

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate și pe Tine Te-am căutat toată viața. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași)

Doamne, Părintele și Stăpânul vieții mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea și nu îngădui să alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)

Domnul este îndelung-răbdător și multmilostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă. În vifor și în furtună Își face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui. (Naum 1.3)

Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune – despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viață. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)

E mai bine să taci din gură și să-i lași pe ceilalți să creadă că ești prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială. (Mark Twain)

Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi„. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)

Găsește puteri noi chiar în slăbiciunea ta! Soarta-ți lasă întotdeuna o portiță în momente de cumpănă. (Miguel de Cervantes)

Iar aceasta să știți că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni. (Luca 12.39, 40)

Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți. (Luca 5.4)

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam. Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup. Adam și femeia lui erau amândoi goi și nu se rușinau. (Facerea 2.22-25)

Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. (Luca 13.8, 9)

Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. (Luca10.40-42)

Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain)

Iertarea este singurul mod de a nu lăsa pe dușmanul tău să te atace și înăuntru. (Gavriil Stiharul)

Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăiește. Și omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus și a plecat. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăiește. Și cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile. (Ioan 4.50-52)

În lipsa ietării, lasă să vină uitarea. (Alfred de Musset)

Judecata divină ne învață cine suntem; sapă adânc în pământ si ne lasă să vedem din ce anume suntem făcuți. (Charles Haddon Spurgeon)

Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi. (Psalmi 38.18)

Lăcomia nu lasă niciun pic de odihnă celui pe care îl robește. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Lăsați-i pe cei blânzi și umili să moștenească pământul – așa și merită. (James Grover Thurber)

Lăsați-L pe Cristos să vă găsească…. Să vă fie frică doar de nepăsare și lașitate. (Papa Ioan Paul-II)

Lăsații pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15.14)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparența, încât prea puțin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înșelat de aparențe, pentru că nu știi niciodată cine este în fața ta. Ferește-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Mai bine să pui răul înainte și să lași ce e mai bun ca o surpriză. (Jules Verne)

Murit-a tatăl lui și este ca și cum n-ar fi murit, pentru că asemenea lui și-a lăsat după sine. (Ecclesiasticul 30.4)

Nu lăsa pe mâine ceea ce poți face astăzi. (Proverb)

Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. (Psalmi 37.20, 21)

Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. (Ecclesiasticul 6.2)

Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci lăsați loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”. (Romani 12.19)

O națiune căreia îi este frică să-și lase oameni să judece adevărul și falsitatea într-o piață deschisă este o națiune căreia îi este frică de oamenii săi. (John F. Kennedy)

Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil. (Pitagora)

Să dormim liniștiți somnul credinței și să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. (Richard Wurmbrand)

Să nu cumva să mijlociți și să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsați-mă fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Și aduceau la El copii, ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Și, luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)

Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. (Ioan 8.29)

Și după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. Și s-a făcut cunoscut lui Saul vicleșugul lor. Și ei păzeau porțile și ziua și noaptea, ca să-l ucidă. Și luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coș. (Faptele Apostolilor 9.23-25)

Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (Ioan 14.16-18)

Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică. (Matei 19.29)

Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat plece. Deci, ei, mânați de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. (Faptele Apostolilor 13.2-4)

Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui. Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)

Și venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Și S-a atins de mâna ei, și au lăsat-o frigurile și s-a sculat și Îi slujea Lui. (Matei 8.14, 15)

Trupul se află între stricăciune și nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către țărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morții de către Dumnezeu pentru a fi cumințit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de Olimp, scriitor bisericesc din secolul al treilea)

Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare și oricine se lasă ademenit nu este înțelept. (Solomon 20.1)

Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați. (Matei 23.32)

Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. (Matei 23.13)

Varga și certarea aduc înțelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face rușine maicii sale. (Solomon 29.15)

Viața ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)