Apoi ei au ales o sută de inși care s-o însoțească pe ea și pe roaba ei și să le conducă la cortul lui Olofern. Și s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. și au venit și au înconjurat-o, fiindcă ea stătea afară în fața cortului lui Olofern, până să-i dea de știre despre ea. Și ei se minunau de frumusețea ei uimitoare, și pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel și ziceau unii către alții: „Cine poate să disprețuiască un astfel de popor care are în el asemenea femei? Nu este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume întreagă!” (Iudita 10.17-19)
Cel care se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș asemenea lui va fi. (Ecclesiasticul 13.1)
Cel ce se însoțește cu cei înțelepți ajunge înțelept, iar cel ce se întovărășește cu cei nebuni se face rău. (Solomon 13.20)
Creștini suntem și un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim. (Sfinții Mucenici Dionisie Areopagitul și însoțitorii săi: Luchian episcopul; Rustic preotul și Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.)
Dacă capacitatea de a gândi nu este însoțită de capacitatea de a acționa, mintea superioară este torturată. (Benedetto Croce)
Drumul spre pierzanie a fost întotdeauna însoțit de lipsa unui ideal. (Proverb englezesc)
Gloria însoțește virtutea asemenea unei umbre. (Cicero)
Nu vă înjugați la jug străin cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul? (II Corinteni 6.14)
Oare se va însoți lupul cu mielul? Așa și cel păcătos cu cel cuvios. (Ecclesiasticul 13.20)
Pune Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoți cu aleșii lor. (Psalmi 140.3, 4)
Și a dat Faraon poruncă oamenilor săi pentru Avram, ca să-l petreacă pe el și pe femeia lui și toate câte avea și pe Lot, care îl însoțea. (Facerea 12.19)
Și intrând, le-a zis: De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Și-L luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce îl însoțeau și a intrat unde era copila. Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. (Marcu 5.39-42)
Și pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoți, oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul. (Luca 9.57, 58)
Tot dobitocul iubește pe cel asemeni sieși și tot omul pe aproapele său. Tot trupul se însoțește cu cel de felul său și omul se va însoți cu cel asemenea lui. Oare se va însoți lupul cu mielul? Așa și cel păcătos cu cel cuvios. (Ecclesiasticul 3.18-20)
Viziunea fără acțiune este doar un vis. Acțiunea fără viziune este doar timp pierdut. Viziunea însoțită cu acțiunea poate schimba lumea. (Joel Barker)