De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda. (I Corinteni 10.12, 13)
De ce Dumnezeu, care este dragoste, îngăduie suferința și boala? 10.2
Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie. (Sfântul Isaac Sirul)
Doamne, Părintele și Stăpânul vieții mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea și nu îngădui să alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)
Dragostea însemnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalți. (Sfântul Serghie de Radonej)
Dumnezeu îngăduie durerea și suferința în timpul vieții. 7.14
Dumnezeu nu ispitește, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinței noastre și astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepților sunt pentru încercare și au și plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
E mai bine să fie ținuți în frâu copiii prin sentimentul rușinii și prin îngăduință decât prin frică. (Terențiu)
Fii îngăduitor, căci toți avem nevoie de iertare. (Seneca)
Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor. (Părintele Arsenie Boca)
În toate lucrurile tale fii tu stăpânul și nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată. (Ecclesiasticul 33.27)
În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul să lucreze în stomac, nu și în cap. (Avva Xoie)
Îngăduirea suferinței 10.2
Înțelegerea te face îngăduitor. (Doamna de Stael)
Mergând deci Iosif a vestit pe Faraon, zicând: „Tatăl meu și frații mei, cu vitele lor mărunte și mari și cu toate câte au, au venit din pământul Canaan și iată sunt în ținutul Goșen!” Luând apoi pe cinci dintre frații săi, i-a înfățișat lui Faraon. Iar Faraon a zis către frații lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciți voi?” Și ei au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt un neam de păstori de oi, din tată în fiu„. Apoi au zis iarăși către Faraon: „Am venit să locuim în pământul acesta, căci nu se găsește pășune pentru vitele robilor tăi, pentru că în țara Canaan e foamete mare. Îngăduie dar robilor tăi să se așeze în ținutul Goșen!” (Facerea 47.1-4)
Modestia este singura strălucire pe care ne este îngăduit să o adăugăm gloriei. (Charles Pinot Duclos)
Muzica răscolește toate sentimentele; și, ca și după o furtună, sufletul, liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)
Nevoile, îngăduite de Dumnezeu pentru binele nostru. 5.18
Nici vrăjmașul nu lucrează fără voia și îngăduința lui Dumnezeu, ci doar atât cât ne este de folos. 2.3
Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău și înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: „A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău și să nimicească lucrul mâinilor tale? (Ecclesiastul 5.5)
Nu îngădui un râs nesocotit și nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun. (Socrate)
Nu-ți îngădui nici o minciună, căci din ea nu poate ieși nimic bun. (Ecclesiasticul 7.14)
Numai în situații deosebit de grele, dar și atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca și în cazul lui Iov, ispitele îngăduite de Dumnezeu pot depăși cu puțin puterile noastre. Dar și în astfel de cazuri puterea binelui biruiește până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor. (Părintele Teodor Bodogae)
Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau. (Marcu 6.56)
Și socotești tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci și tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau disprețuiești tu bogăția bunătății Lui și a îngăduinței și a îndelungii Lui răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? (Romani 2.3, 4)
Și strigând ei și aruncând hainele și azvârlind pulbere în aer, comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreață, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau așa împotriva lui. Și când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutașul care era de față: Oare vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman și nejudecat? (Faptele Apostolilor 22.23-25)
Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără știrea Lui. Căci Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmașe și potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie în anumite timpuri, față de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul și Dreptul Iov)