Că povața este un sfeșnic bun și legea o lumină, iar îndemnurile care dau învățătură sunt calea vieții. (Solomon 6.23)
Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăție; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluiește, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)
Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, și te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect față de tine și înalta ta valoare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitocești și prin atracțiile păcătoase? (Epictet)
De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea? (Solomon 5.13)
Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl silește. (Solomon 16.26)
Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8)
Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi și se rotește pe deasupra lor, întinzându-și aripile, a luat pe Israel și l-a dus pe penele sale. (Deutoronom 32.10)
Nevoia este îndemn către idee, și ideea, îndemn către acțiune. (John Ernst Steinbeck)
Păzește, fiule, povața tatălui tău și nu lepăda îndemnul maicii tale. (Solomon 6.20)
Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor și Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cunoaște bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele găsite în interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioși. (Sfântul Ioan Casian)
Să nu vă îndepărtați de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat să aducă jertfă zeilor și-i îndemna și pe ceilalți creștini să nu se îndepărteze de Hristos. A murit în urma torturilor în anul 202)
Și ați uitat îndemnul care vă grăiește ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când ești mustrat de El. (Evrei 12.5)
Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)
Și trecând multă vreme și plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse și postul (sărbătorii Ispășirii, care se ținea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, zicându-le: Bărbaților, văd că plutirea va să fie cu necaz și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, ci și pentru sufletele noastre. (Faptele Apostolilor 27.9, 10)
Tu, împărate, ne prigonești, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu ești stăpânit de duh rău și de aceea duhurile diavolești te îndemnă să ne persecuți pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigonești, să se elibereze, să plece de la tine. (Sfântul Justin Martirul și Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)
Vă îndemn, deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit. (Romani 12.1, 2)