Această poruncă îți încredințez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună, după cuvântul lor. (I Timotei 1.18)
Atunci a zis Domnul către Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustie!” Și s-a dus acesta și s-a întâlnit cu el în muntele lui Dumnezeu și s-au sărutat amândoi. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care i le poruncise, și toate semnele ce-i încredințase să facă. După aceea s-au dus Moise și Aaron și au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le grăise Domnul lui Moise, și a făcut Moise semne înaintea poporului; și poporul a crezut și s-a bucurat că a cercetat Domnul pe fiii lui Israel și a văzut necazurile lor și, plecându-se, s-au închinat. (Ieșirea 4.27-31)
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc. Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
Cel ce încredințează solia în mâna celui nebun își taie picioarele și bea nedreptate. (Solomon 26.6)
Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neștiinței, vestește acum oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredințare, prin Învierea Lui din morți. Și auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altădată. Astfel Pavel a ieșit din mijlocul lor. Iar unii bărbați, alipindu-se de el, au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei. (Faptele Apostolilor 17.30-34)
De foarte mare trebuință ne este încrederea în Hristos, care ne dăruiește nădejdea, apoi rugăciunea și din rugăciune încredințarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi. (Sfântul Isihie)
Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui. Toți ceilalți vin după aceștia să ia în primire pe cei răniți de ei. Căci este cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)
Iar David a răspuns preotului Ahimelec: „Regele mi-a încredințat o taină și mi-a zis: Să nu știe nimeni pentru ce te-am trimis și ce însărcinare ți-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit. Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!” Preotul însă a răspuns lui David și i-a zis: „Pâine obișnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfințită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce„. Iar David a răspuns preotului și i-a zis: „Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, și vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deși călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor”. Și i-a dat preotul pâinea sfințită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fața Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete. (I Regi 21.2-6)
Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea și-a pus temelie veșnică și seminției lor se încredințează. (Ecclesiasticul 1.14)
„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce știam despre religii și I-am încredințat existența mea. Am hotărât să devin creștin, dar creștin-ortodox, influențat de Lossky și de Părinți, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea Olivier Clément studenților, prietenilor sau jurnaliștilor, dar fără să omită trecutul său. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)
Neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu și-a încredințat lui Dumnezeu duhul său. (Psalmin 77.11)
Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. (Luca 23.46)
Și tot poporul auzind, și vameșii s-au încredințat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. (Luca 7.29)