A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. (Ioan 10.7-9)
Acolo unde ia sfârșit creatura, începe Ființa lui Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură, și să-L lași pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în tine. (Meister Eckhart)
Adevărul, atunci când nu este căutat, rareori iese la lumină. (Oliver Wendell Holmes)
Aruncă un om norocos în mare și el va ieși cu un pește în gură. (Proverb arab)
Ca să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieși din mintea ta. (Neale Donald Walsch)
Cei care nu primesc botezul, nu pot ieși din necurăția păcatului primar săvârșit de Adam si Eva. 9.6
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează nici viața. (Constantin Brâncuși)
Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gândirea pe buze. (Mihai Eminescu)
După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: „Să ieșim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, și l-a omorât. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: „Nu știu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Și a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Și acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ„. (Facerea 4.8-12)
Hristos este unica ieșire din această lume; toate celelalte ieșiri – extazul sexual, utopiile politice, independența economică – nu sunt decât drumuri înfundate pe care putrezesc leșurile nenumăraților oameni ce le-au încercat. (Părintele Serafim Rose)
Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și iată toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8.33, 34)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. (Psalmi 103.24, 25)
Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)
În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. (Luca 13.31, 32)
În ceasul acela, a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu și învățam și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toți ucenicii, lăsându-L, au fugit. (Matei 26.55, 56)
Iar în luna a doua, la douăzeci și șapte ale lunii acesteia, pământul era uscat. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe și a zis: „Ieși din corabie tu și împreună cu tine femeia ta, fiii tăi și femeile fiilor tăi. (Facerea 8.14, 15)
În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. (Matei 10.11)
În toate, și înainte de toate, să ne amintim de moarte și de ieșirea înfricoșată a sufletului din trup. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
În vremuri de restriște iese la iveală superficialitatea structurii de bază. (Robert Browning)
Într-adevăr, intelectualul e cel ce poate ieși din el însuși. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Mila este desigur și o ieșire din sine. 9.2
Nu-ți îngădui nici o minciună, căci din ea nu poate ieși nimic bun. (Ecclesiasticul 7.14)
Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre? (Psalmi 59.11)
Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: „În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor”. (Romani 10.17, 18)
Suferința e o criză din care trebuie să ieși cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul. (Marin Preda)
Și au ieșit fariseii și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. (Marcu 8.11, 12)
Și când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean. (Matei 12.43-45)
Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)
Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul. Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)
Și ieșind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă. (Matei 12.14)
Și îndată izvorul sângelui ei a încetat și ea a simțit în trup că s-a vindecat de boală. Și îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieșită din El, întorcându-Se către mulțime, a întrebat: Cine s-a atins de Mine? (Marcu 5.29, 30)
Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și ieșind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)
Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui. Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)
Și strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. Căci îi zicea: Ieși duh necurat din omul acesta. Și l-a întrebat: Care îți este numele? Și I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulți. (Marcu 5.7-9)
Și toată mulțimea căuta să se atingă de El că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. (Luca 6.19)
Uneori adevărul iese la suprafață și fără să fie căutat. (Menandru)
Voi da poporului acestuia trecere înaintea Egiptenilor și când veți ieși, nu veți ieși cu mâinile goale, ci fiecare femeie va cere la vecina sa și de la cea care stă cu ea în casă vase de argint, lucruri de aur și haine și veți împodobi cu ele pe fiii voștri și pe fetele voastre și veți prăda pe Egipteni”. (Ieșirea 3.21, 22)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea și te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteai și pe care nu o cunoșteau nici părinții tăi, ca să-ți arate că nu numai cu pâine trăiește omul, ci că omul trăiește și cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Timpul însă, cât fiii lui Israel și părinții lor au trăit în Egipt și în țara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani. Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieșit toată oștirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea. (Ieșirea 12.40, 41)
Zis-a Domnul către Moise: „Scoală mâine de dimineață și ieși înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar tu să-i zici: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească în pustie! (Ieșirea 8.20)