A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversație. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea. (Ioan 16.33)
Atunci când cuvintele dau greș, muzica grăiește. (Hans Christian Andersen)
Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut! (Psalmi 2.5-7)
Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă. (Solomon 12.19)
Că păcatele noastre s-au înmulțit înaintea Ta și nelegiuirile sunt mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de față și faptele noastre nelegiuite le știm: Necredința și tăgada Domnului, căderea de la credința în Dumnezeu, grăirea minciunii și răzvrătirea, născocirea și cugetarea la lucruri viclene. (Isaia 59.12, 13)
Când am intrat la început în chinovie, am zis cugetului meu: că tu și măgarul una sunteți. Precum măgarul se bate și nu grăiește, se ocărăște și nimic nu spune, așa și tu. După cum zice psalmistul: dobitoc m-am făcut la Tine și eu pururea cu Tine. (Avva Nistero cel din chinovie)
Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. (Ioan 8.44)
Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. (Matei 6.16)
Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)
Cel cu inimă înțeleaptă primește sfaturile, iar cel nebun grăiește vorbe spre pieirea lui. (Solomon 10.8)
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)
Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu și nu pe puterea omenească. El poate fi auzit oriunde în lume. Materia se transfigurează în duh, cuvântul se transformă în tăcere grăitoare. 7.5
Dacă îți intră în urechi cuvinte urâte, mânie-te pe tine însuți și nu pe cel care le grăiește. Căci dacă urechea e rea, rău e și cel care o poartă. (Sfântul Marcu Ascetul)
De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: „Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec” Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El. (Ioan 12.39-41)
De asemenea și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile știe care este dorința Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinți. (Romani 8.26, 27)
Fericit este cel care a aflat înțelepciunea și cel care o grăiește la urechile celor care o ascultă. (Ecclesiastul 25.12)
Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecată. (Psalmi 36.30)
Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăiește hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? (Luca 5.21, 22)
Iar în luna a doua, la douăzeci și șapte ale lunii acesteia, pământul era uscat. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe și a zis: „Ieși din corabie tu și împreună cu tine femeia ta, fiii tăi și femeile fiilor tăi. Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietățile, care sunt cu tine, și tot trupul, de la păsări și până la animale, și toate vietățile ce se mișcă pe pământ, ca să se împrăștie pe pământ, să se prăsească și să se înmulțească pe pământ„. Atunci a ieșit Noe din corabie; și împreună cu el au ieșit fiii lui, femeia lui și femeile fiilor lui; că toate fiarele, toate animalele, toate păsările și toate câte se mișcă pe pământ, după felul lor, au ieșit din corabie. (Facerea 8.14-19)
În credință ne întâlnim cu Dumnezeu și trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii ființei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)
În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă și un singur grai la toți. (Facerea 11.1)
Lepădând minciuna, grăiți adevărul. (Efeseni 4.25)
Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)
Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme și să te silească să-ți ceri iertare. (Solomon 30.10)
Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăiește de rău; căci inima ta singură știe de câte ori și tu ai defăimat pe alții. (Ecclesiastul 7.21, 22)
Nu umbla după știri din viața lumească pentru că din așa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omenești.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros despre treburile oamenilor păcătoși, acela repede trezește în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să cunoști viața oamenilor drepți, căci aceasta îți va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar și preot al Lui, căci și Hristos însuși se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipărește în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci și locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Și a mai grăit Dumnezeu cu Noe și cu fiii lui, care erau cu el, și a zis: „Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmașii voștri. Și cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele și cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietățile pământului câte au ieșit din corabie; și închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului și nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul„. Apoi a mai zis iarăși Domnul Dumnezeu către Noe: „Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi și eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam și de-a pururi, pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine și pământ. (Facerea 9.8-13)
Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! Și îndată s-a sculat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. (Marcu 5.41, 42)
Și ați uitat îndemnul care vă grăiește ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când ești mustrat de El. (Evrei 12.5)
Și au ieșit fariseii și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. (Marcu 8.11, 12)
Și dacă trâmbița va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Așa și voi: Dacă prin limbă nu veți da cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce ați grăit? Veți fi niște oameni care vorbesc în vânt. (I Corinteni 14.8, 9)
Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai. (Luca 23.43)
Și tot poporul a auzit fulgerele și tunetele și sunetul trâmbițelor, și a văzut muntele fumegând; și văzând, tot poporul s-a dat înapoi și a stat departe, temându-se. Apoi a zis către Moise: „Vorbește tu cu noi și vom asculta, dar Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim„. Zis-a Moise către popor: „Cutezați, că Dumnezeu a venit la voi, să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu greșiți„. (Ieșirea 20.17-19)
Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac grăiește prin tine. Doamne ce minunăție! În păduri, pe dealuri e liniște, liniște spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)
Zis-a Domnul către Moise: „Scoală mâine de dimineață și ieși înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar tu să-i zici: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească în pustie! (Ieșirea 8.20)