Care e diferența dintre un filosof și un creștin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul care clădește și altul care dărâmă. Unul iubitor de greșeală, celălalt dușman al ei. Unul care strică adevărul și altul care-l restabilește, lămurindu-l. Unul care fură și altul care păzește să nu se fure. (Tertulian)
Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea și celui ce are nevoie. (Efeseni 4.28)
Dacă mintea ta e furată în vremea rugăciunii, încă n-a cunoscut că se roagă un monah, ci ești încă un mirean, care înfrumusețează cortul din afară. (Evagrie Ponticul)
De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul. Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: „El a spus„. (Ieremia 23.30, 31)
Este necesară multă atenție și multă sârguință pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13
Hoțul, până când și raiul l-a furat. (Sfântul Ioan Gură de Aur, despre tâlharul de pe cruce care s-a pocăit)
Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filozofia și cu deșarta înșelăciune din predania omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii și nu după Hristos. (Coloseni 2.8)
Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. (Matei 6.19, 20)
Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furișat în inima și trupul nostru ca pe propriul lui tron. 2.1
Un surâs dă odihnă celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiți / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit. / Și dacă vreodată întâlniți o persoană / Care nu mai știe cum cum să aibă un surâs / Fiți generos, dăruiți-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)