A domoli

Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)

Dimpotrivă, mi-am smerit și mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înțărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu. (Psalmi 130.2)

Întărâtarea regelui este ca vestitorii morții, dar omul înțelept o domolește. (Solomon 16.14)

Înțelepciunea domolește mânia omului și faima lui este iertarea greșelilor. (Solomon 19.11)

Omul mânios ațâță cearta, pe când cel domol liniștește aprinderea. (Solomon 15.18)

Pentru că orice fel de fiare și de păsări, de târâtoare și de vietăți din mare se domolește și s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. (Iacob 3.7, 8)

Un răspuns blând domolește mânia, iar un cuvânt aspru ațâță mânia. (Solomon 15.1)

Vorbele celui înțelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni. (Ecclesiastul 9.17)