Când cel batjocoritor e pedepsit, cel fără minte se înțelepțește și când cel înțelept este dojenit, el câștigă în știință. (Solomon 21.11)
Cel ce leapădă mustrarea își urgisește sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândește înțelepciune. Frica de Dumnezeu este învățătură și înțelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)
Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înțelepți. (Solomon 15.12)
Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojenește, iar pe ceilalți i-ai pedepsit ca un împărat aspru care osândește. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 11.10)
Deci, dar, Dumnezeu pe cine voiește îl miluiește, iar pe cine voiește îl împietrește. Îmi vei zice deci: De ce mai dojenește? Căci voinței Lui cine i-a stat împotrivă? (Romani 9.18, 19)
Este mult mai bine să dojenești decât, tăcând, să fierbi de mânie, și cel care se mărturisește va fi apărat de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)
Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. (Luca 17.3, 4)
Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaște întâi și atunci dojenește. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; și nu tăia nimănui șirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ți este de folos, nu te certa și la judecata păcătoșilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)
Mai mult prețuiește o dojană pe față decât o dragoste ascunsă. (Solomon 27.5)
Nebunul scoate ochii cu dojenile lui și darul celui pizmaș face ochii să lăcrimeze. Mai înainte ca să vorbești, învață, și mai înainte de boală te îngrijește. (Ecclesiasticul 18.18)
Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe niște copii ai mei iubiți. (I Corinteni 4.14)
Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojenește pe cel înțelept, și el te va iubi. (Solomon 9.8)
Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. (Matei 16.22, 23)
Toți ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greșim noi înșine. (Menandru)
Urechea care ascultă o dojană folositoare vieții își are locașul printre cei înțelepți. (Solomon 15.31)
Vă rugăm însă, fraților, dojeniți pe cei fără de rânduială, îmbărbătați pe cei slabi la suflet, sprijiniți pe cei neputincioși, fiți îndelung-răbdători față de toți. (I Tesaloniceni 5.14)