Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creștin din secolul al II-lea)
Biruințele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieții care vor dăinui. (Vladimir Ghika)
Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă. (Solomon 12.19)
Cinstea, renumele și meritele vor dăinui de-a pururea. (Vergilius)
Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul și că, cu domnul demonilor, alungă demonii. Și chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu mai poate dăinui. Și dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se țină. Și dacă satana s-a sculat împotriva sa însuși și s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârșit. (Marcu 3.22-26)
Poete, moartea moare! Iar tu vei dăinui! (Iulia Hașdeu)
Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere? Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)
Ura este o temelie șubredă, iar faima clădită pe ea nu poate dăinui mult. (Hacob Paronian)