Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Cel ce aruncă gheața Lui, ca bucățelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi? Va trimite cuvântul Lui și le va topi; va sufla Duhul Lui și vor curge apele. (Psalmi 147.6, 7)
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. (Ioan 4.14)
Dăruirea și primirea reprezintă aspecte diferite ale fluxului de energie care curge prin univers. (Rabindranath Tagore)
Durerea taie în suflet brazdele prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc. (Nicolae Iorga)
Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)
Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți; bogăția de ar curge nu vă lipiți inima de ea. (Psalmi 61.10)
Nu-ți fie rușine a mărturisi păcatele tale și nu sta împotriva curgerii râului. (Ecclesiasticul 4.28)
Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi să judec păcatele altuia. 12.4
Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câteodată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ține de conditiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversație. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un șuvoi, zi și noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească! (Plângeri 2.17)
Sufletul meu este dezgustat de viața mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea și voi vorbi întru suferința sufletului meu. (Iov 10.1)
Și era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. Și multe îndurase de la mulți doctori, cheltuindu-și toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulțime și pe la spate s-a atins de haina Lui. Căci își zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca! (Marcu 5.25-28)
Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simțim fuga asta, mai ales în clipe supreme. (Victor Hugo)
Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna. (Solomon 19.13)
Zis-a Domnul către Moise: „Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câțiva din bătrânii lui Israel; ia în mână și toiagul cu care ai lovit Nilul și du-te. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul„. Și a făcut Moise așa înaintea bătrânilor lui Israel. (Ieșirea 17.5, 6)