Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă. (Solomon 30.33)
Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta. (Solomon 26.21)
Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. (Solomon 29.9)
Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul. (Psalmi 67.31)
Cel ce nu ia asupra sa de bună voie ostenelile pentru adevăr, e certat mai aspru de cele fără de voie. (Sfântul Marcu Ascetul)
Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)
Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. 5.18, Psalmi 117.18
Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)
Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina. (Solomon 17.19)
Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. (Solomon 22.15)
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? (Psalmi 6.1-3)
Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.11, 12)
Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)
Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)
Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. (Solomon 9.8)
Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)
Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Solomon 15.18)
Plăcerea certurilor este împăcarea. (Alfred de Musset)
Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă. (Ecclesiasticul 16.14)
Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. (Romani 13.13, 14)
Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)
Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)
Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! (Marcu 10.48)
Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)
Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)
Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale. (Solomon 29.15)