Acţiunea pripită este uşor executabilă, acţiunea prudentă cere judecată. (Kalidasa)
Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Arta cere nu numai observarea vieţii, ci şi o participare activă. (Ilya Ehrenburg)
Ascultarea şi împlinirea cererilor. 2.14
Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte. Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu. Apoi s-au apropiat şi au grăit înaintea regelui privitor la porunca regală: „Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?” Răspuns-a regele şi a zis: „Lucrul rămâne hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu se poate schimba„. (Daniel 6.10-13)
Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Căci dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Cere sfatul unui duşman şi fă invers. (Proverb evreiesc)
Cereri în rugăciune 8.6, 9.24
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.3, 4)
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)
Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)
De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi din rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate, tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale în Sfânta Biserică. … (Sfântul Isihie)
Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)
Dumnezeu a coborât la noi, ne cere şi nouă să ne ridicăm la El. 10.17
Eu sunt de părere că a cere iertare înseamnă mai mult decât a avea remuşcări. (Sharat Chandra Chatterji)
Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.(Luca 12.16-21)
Împărăţia lui Dumnezeu nu se dobândeşte cu uşurinţă, însă puţin i se cere inimii omului pentru ea. 9.8
În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă facem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele, să-I cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)
Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Lupta contra egoismului cere o metodă mai savantă decât lupta contra tifosului sau holerei. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)
Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare. (Solomon 30.10)
Nu trebuie să vă străduiţi singuri, ci cereţi şi ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)
Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra lui şi a zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)
Rugăciunea atinge slava ei cea mai înaltă atunci când adoră şi nu cere nimic. (Samuel Chadwick)
Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. (Neale Donald Walsch)
Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla. (Părintele Sofian Boghiu)
Să nu eziţi să ceri mult; „este plăcerea Tatălui de a-ţi oferi Împărăţia”, a spus Iisus. (Wallace D. Wattles)
Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea)
Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)
Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. (Marcu 8.11, 12)
Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?” – Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. „Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?” Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel. (Psalmi 77.21-25)
Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine; toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi. (Psalmi 36.25)
Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură. 6.17
Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.