Suferinţa are o limită: frica niciuna. (Francis Bacon)
Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâcimile ei ne rătăcesc spiritul. (Marin Preda)
Suferinţa este îngerul păzitor. (Părintele Constantin Galeriu)
Suferinţa este moartea patimilor. (Sfinţii Părinţi)
Suferinţa îi dă prostului bunul simţ. (Hesiod)
Suferinţa îl face mai puternic doar pe cel puternic, iar pe cel slab îl face şi mai slab. (Lion Feuchtwanger)
Suferinţa nu este un rău, este consecinţa şi aproape întotdeauna leacul răului. (Eliphas Levi)
Suferinţa ţine de pedagogia lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
A fi e o ficţiune inventată de cei care suferă de devenire. (Coleman Dowell)
A şti să suferi înseamnă a putea iubi totul. (Vladimir Ghika)
Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi, a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1.24-27)
Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi, decât să nedreptăţim noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În niciun caz să răspândim suferinţa. Nu cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă. (Eusebiu de Cezareea)
Asumarea suferinţei reprezintă jertfă şi cruce. (Părintele Constantin Coman)
Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti ce să faci. (Paulo Coelho)
Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.12)
Ca să reuşeşti, trebuie să suferi. (Oxenstierna)
Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.18)
Când m-am dus şi l-am vizitat pe părintele Galeriu, înainte de a pleca, el era într-o suferinţă fantastică şi am spus: Ce vă doare, părinte? Pe mine nimic, dar mă doare răul din lume. (Arhiepiscopul Casian, despre părintele Constantin Galeriu)
Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)
Cine vrea să spună adevărul să se pregătească de suferinţă. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Credinţa se filtrează prin suferinţă. (Sfinţii Părinţi)
Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steindardt)
Cugetul curat e ca ochiul sănătos, nu poate suferi nicio murdărie. (Richard Wurmbrand)
Cum să pricinuieşti suferinţe celor care te invidiază? Să fii bine dispus. (Diogene din Sinope)
Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica? (Solomon 18.14)
Dacă nu ai suferit niciodată, înseamnă că nu eşti binecuvântat. (Edgar Allan Poe)
Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)
Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. (Isaia 53.4, 5)
De ce Dumnezeu, care este dragoste, îngăduie suferinţa şi boala? 10.2
Dintre toate suferinţele, cele mai dureroase sunt cele pe care ţi le-ai provocat singur. (Sofocle)
Domnul ia parte la suferinţa fiecăruia dintre noi. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşilor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Dumnezeu îngăduie durerea şi suferinţa în timpul vieţii. 7.14
Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui. (Paul Claudel)
Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, decapitat la anul 304)
Este mare lucru să fie cineva părinte, căci, chiar când suferă din pricina copiilor, el nu-i urăşte. (Sofocle)
Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. (Iacob 5.13, 14)
Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus. (Apocalipsa 1.9)
Fericirea nu e o răsplată, este o consecinţă. Suferinţa nu e o pedeapsă, e un rezultat. (Robert G. Ingersoll)
Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)
Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Hristos suferă cu fiecare om care suferă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Inteligenţa sporeşte facultatea de a suferi, atingând la om cel mai înalt grad. (Arthur Schopenhauer)
Îngăduirea suferinţei 10.2
Înţelepciunea vine odată cu suferinţa. (Eschil)
Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului. (Iacob 5.10)
Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)
Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer şi cele de pe pământ. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta este un simplu gând, iar gâdurile pot fi schimbate. (Louise L. Hay)
Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)
Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă.
Pentru a fi fericiţi până la un anumit punct, trebuie să fi suferit până la acelaşi punct. (Edgar Allan Poe)
Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)
Prin dezordinea pe care o promovează în cele din afara lui, omul produce în sine o dezordine si o suferinţă … (Părintele Dumitru Stăniloae)
Prin dorinţele sale omul îşi înmulţeşte suferinţa. (Părintele Savatie Baştovoi)
Prin suferinţă se îndreaptă purtările oamnenilor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei. (Emil Cioran)
Puţini sunt cei care ştiu să sufere. A şti să suferi este o artă care, ca orice altă artă, nu cunoaşte reţete. (Vladimir Ghika)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Răbdarea în suferinţă este o virtute. (Sfinţii Părinţi)
Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos. A murit în urma torturilor în anul 202)
Să suferi în tăcere este unica lecţie care face să o învăţăm în această viaţă. (Vincent van Gogh)
Suferinţele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înşine. (Sfântul Vasile cel Mare)
Suferinţele trupului sunt legate de multe ori de angoasele sufletului. 1.3
Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)
Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)
Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. (Matei 4.24)
Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! (II Timotei 4.5)
Uitarea este remediul nedreptăţilor suferite. (Publilius Syrus)
Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de crucea ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. …. (Vezi Crucea)
Un minut de îndoială face cât o veşnicie de suferinţă. (Honoré de Balzac)