Trecere

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; trece viaţa noastră şi ne vom duce. (Psalmi 89.10-12)

Atenţia umanităţii trebuie să treacă de la maşini şi lumea fizică la corpul şi spiritul omenesc, la acele procese fiziologice şi spirituale, fără de care Universul lui Newton şi Einstein nu ar exista. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Când doi oameni se sărută, lumea trece pe lângă ei, când doi oameni se bat, lumea se strânge în jurul lor. (Christian Hebbe)

Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. (Solomon 17.28)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Cu cât eşti mai fericit, cu atât timpul trece mai repede. (Plinius cel Tânăr)

Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26)

De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Drumul de la orbire la vedere trece prin moarte.  11.13

Drumul spre Dumnezeu trece prin aproapele nostru. (Sfinţii Părinţi)

Există un drum al ochiului către inimă care nu trece prin intelect. (G. K. Chesterton)

Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o stare inferioară. (Baruch Spinoza)

Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.33)

Mântuirea noastră trece prin curtea vecinului. (Părintele Mihai Hau)

Muzica mă transpune fulgerător şi nemijlocit în starea sufletească în care se găsea acela care a compus-o. Mă contopesc sufleteşte cu el şi împreună cu dânsul trec de la o stare de spirit la alta, dar de ce fac asta, nu ştiu. (Lev Tolstoi)

Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă.   6.15

Nu ajungi la înviere decât trecând prin moarte.  6.15

Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric.  6.15

Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă.  6.15

Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie. (Ecclesiasticul 7.11)

Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George)

Oamenii trec, dar operele lor rămân. (Augustin Louis Cauchy)

Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra lui şi a zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)

Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară, e acceptat ca fiind de la sine înţeles. (Arthur Schopenhauer)

Orice prisos de virtute am adăuga astăzi, el e o dovadă a negrijii trecute, nu un drept la răsplată. (Sfântul Marcu Ascetul)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)

Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere la viaţa cea veşnică. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează  revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului. (Vasile Conta)

Prostul face ce poate ca să nu treacă neobservat. (Tudor Muşatescu)

Să nu trecem cu vederea cele sperate, de grija celor pezente. (Sfântul Vasile cel Mare)

Săvârşeşte tu mai întâi fapte bune şi aşa treci la purtarea de grijă a celorlalţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare şi mai greu de dobândit; pentru a fi simplu trebuie să fi trecut prin mari experienţe. (Krishnamurti, filosof indian)

Spiritul omenesc îşi trece timpul cu dorinţa şi cu speranţa. (Oxenstierna)

Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără să-ţi pierzi entuziasmul. (Winston Churchill)

Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. (Matei 26.39)

Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.35)

Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.28-30)

Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta –  în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama. (Omar Khayyam)

Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus)

Un prieten, când e un om, întrece şi pe-un frate. (Homer)

Unii oameni se grăbesc atât de tare să găsească fericirea, încât de multe ori trec pe lângă ea. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)