A făcut deci Iosua cum îi zisese Moise şi s-a dus să bată pe Amaleciţi; iar Moise cu Aaron şi Or s-au suit în vârful muntelui. Când îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el mâinile, biruiau Amaleciţii. Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră şi au pus-o lângă el şi a şezut Moise pe piatră; iar Aaron şi Or îi sprijineau mâinile, unul de o parte şi altul de altă parte. Şi au stat mâinile lui ridicate până la asfinţitul soarelui. Şi a zdrobit Iosua pe Amalec şi tot poporul lui cu ascuţişul sabiei. (Ieşirea 17.10-13)
Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul. (Daniel 2.31-34)
Adevăr pe o parte a Pirineilor, eroare pe cealaltă parte. (Blaise Pascal)
Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi decât să nedreptăţim noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În niciun caz să răspândim suferinţa. Nu cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă. (Eusebiu de Cezareea)
Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui, ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile. (Psalmi 105.24-27)
Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Iar după şapte zile au venit asupra pământului apele potopului. În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului; şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În ziua aceasta a intrat Noe în corabie şi împreună cu dânsul au intrat Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui. (Facerea 7.9-13)
Binele poate lua forma Răului, dar tot Bine rămâne şi face parte din planul creat de El pentru omenire. (Paulo Coelho)
Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)
Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi. (Psalmi 72.3-5)
Când nu îţi găseşti liniştea în tine însuţi, zadarnic o cauţi altă parte. (François de la Rochefoucauld)
Ce bine ar fi fost dacă aţi fi tăcut! Câtă înţelepciune ar fi fost din partea voastră! (Iov 13.5)
Cel ce s-a pocăit în parte, în parte merită şi iertarea. (Origen)
Cine iubeşte banii nu se va sătura de bani, iar cel ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Şi aceasta este deşertăciune! (Ecclesiastul 5.9)
Cine nu primeşte pe Hristos în inima sa încă din viaţa aceasta, nu va avea parte de El nici în veşnicie. 6.1
Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel să devii un partener cu Dumnezeu. (Michele Shea)
Cu norocul de partea ta, te poţi descurca şi fáră minte. (Giordano Bruno)
Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conştiinţei, ci cunoaşterea harului lui Dumnezeu şi a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. (Marcu 9.27-29)
De aduci Domnului prinos de pâine din cele dintâi roade, adu ca dar din cele dintâi roade ale tale grăunţe din spice, prăjite pe foc şi pisate; toarnă peste ele untdelemn şi pune pe ele tămâie; acesta este prinos de pâine. Preotul să ardă, spre pomenire, o parte din grăunţe şi din untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului”. (Leviticul 2.14-16)
De ai slugă, îngrijeşte-o ca şi pe tine însuţi, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie de ea. De o vei necăji şi va fugi, în care parte de loc o vei căuta? (Ecclesiasticul 33.36, 37)
De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. (Psalmi 49.19)
Domnul este răsplătitor şi cu şapte părţi îţi va răsplăti. (Ecclesiasticul 35.11)
Domnul ia parte la suferinţa fiecăruia dintre noi. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea. (Psalmi 15.5)
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)
Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă. Este un rău cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire. (Ecclesiastul 5.11, 12)
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)
Dumnezeu se află de cealaltă parte a morţii. 11.13
După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: „Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii„. Aşadar ostaşii acestea au făcut. (Ioan 19.23, 24)
După părerea mea, o mare parte din viaţă este determinată de dezordine pură. (Sidney Poitier)
Duşmanul meu să aibă partea nelegiuitului şi cel ce este împotriva mea să aibă partea celui ce lucrează ne dreptatea! (Iov27.7)
Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui. Cei nelegiuiţi vor fi pedepsiţi după cugetul lor cel viclean, pentru că nu le-a păsat de cel drept, iar de Dumnezeu s-au depărtat. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.9, 10)
Este foarte important să ne reculegem înainte de a ne ruga, să petrecem câteva clipe în linişte, gândindu-ne numai la Dumnezeu şi dând la o parte toate grijile şi problemele de peste zi. (Evagrie Ponticul)
Este temperamentul părţii înfierbântate şi superstiţioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească misterele şi, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înţeleg cel mai puţin.(Isaac Newton)
Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult. (Ecclesiasticul 7.3)
Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. (Facerea 17.10)
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. (Luca10.40-42)
Iar ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm milă în ochii domnului nostru şi să fim robi lui Faraon!” Şi le-a pus Iosif lege, care-i până astăzi în ţara Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit fiind numai pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon. (Facerea 47.24, 25)
Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.24)
Indulgenţa este o parte a justiţiei. (Joseph Joubert)
În anul al treizeci şi nouălea al domniei sale s-a îmbolnăvit Asa de picioare şi boala lui s-a întins până la părţile cele mai de sus ale corpului; dar el nici la boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori. (Paralipomena 16.12)
Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! (Solomon 17.14)
Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. (Psalmi 15.4)
Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, şi smerenie, despre care nici tu nici eu nu ştiu nimic, deci nu te pot învăţa, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre mândrie şi smerenie, poartă numele de recunoştinţă. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostoleacă Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin! (Crezul, partea finală 12.11)
Înţelepciunea este partea supremă a fericirii. (Sofocle)
Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Mândria este complicată, având multe şi felurite feţe. Îşi atacă adversarul din toate părţile şi chiar pe învingătorul său în orice privinţă. (Sfântul Ioan Casian)
Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)
Mintea, o parte a inimii spirituale (ochiul inimii spirituale). 2.1
Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă. (Haruki Murakami)
Ne aflăm la biserică pentru partea aceea nevăzută din noi, care nu se sfârşeşte odată cu lumea aceasta. (Sfinţii Părinţi)
Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene. Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc. (Isaia 59.13, 14)
Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea, insulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Jankélévitch). (George Pruteanu)
Numai seminţiei lui Levi nu i-a dat Iosua moştenire, căci jertfele şi prinoasele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt partea ei, cum i-a zis Domnul. (Iosua Navi 13.14)
Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul, acela va locui pe înălţimi, şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi. (Isaia 33.15, 16)
Postul este frâu călugărului asupra păcatului. Cel ce îl leapădă, cal turbat după parte femeiască se află. (Avva Yperehie)
Postul face parte din modelul de a fi creştin. 10.10
Prin jertfă, Iisus Hristos ni se alătură, face parte din fiinţa noastră şi trăieşte în noi. 9.5
Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este centrul conştientului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea Eului este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)
Răbdarea este parte din desăvârşire. 9.15
„Răsturnaţi pietre mari pe gura peşterii şi puneţi la uşa ei oameni ca să-i păzească; iar voi nu vă opriţi acolo, ci goniţi din urmă pe vrăjmaşii voştri şi nimiciţi partea din urmă a oştirii lor; să nu-i lăsaţi să scape în cetăţile lor, căci Domnul Dumnezeul vostru i-a dat în mâinile voastre!” (Iosua Navi 10.17, 18)
Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus. Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.16-18)
Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului Ambrozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să lucrezi şi azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici pierderea unei singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”. (Părintele Narcis Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)
Sfeşnicul l-a aşezat în cortul adunării, în fata mesei, în partea de miazăzi a cortului, şi a aprins candelele lui înaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise. (Ieşirea 40.24, 25)
Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun sfârşit. (Dwight David Eisenhower)
Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. (Luca 12.42, 43)
Şi am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El bună călătorie şi nouă şi celor împreună cu noi, fiii noştri, şi dobitoacele. (III Ezdra 8.52)
Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. (Luca 19.41-44)
Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)
Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui. Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare. (Apocalipsa 16.19-21)
Şi făcându-se Cină, şi diavolul punând în inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să-l vândă, Iisus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi. (Ioan 13.2-10)
Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. (Marcu 7.32-36)
Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? (Marcu 4.35-38)
Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit. (Luca 10.23, 24)
Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui. (Apocalipsa 22.1-3)
Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi va înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma. (Daniel 11.31, 32)
Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. (Matei 16.22, 23)
Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 8.18-20)
Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. (Faptele Apostolilor 27.29)
Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl pârau, l-am coborât la sinedriul lor. Şi am aflat că este pârât pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă vreo vină vrednică de moarte sau de lanţuri. Şi vestindu-mi-se că va să fie o cursă împotriva acestui bărbat din partea iudeilor, îndată l-am trimis la tine, poruncind şi pârâşilor să spună înaintea ta cele ce au asupra lui. Fii sănătos! (Faptele Apostolilor 23.28-30)
Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. (Luca 16.5, 6)
Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Honoré de Balzac)
Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. (Psalmi 10.6)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. (Matei 23.25, 26)