Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a şi numit locul acela Mara. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: „Ce să bem?” Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a zis: „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă„. (Ieşirea 15.22-25)
Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaşte că el, adică diavolul, este în tine. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)
Ceea ce percepem drept încercări amare ale sorţii, adesea sunt binecuvântări deghizate. (Oscar Wilde)
Cele mai frumoase cântări ies din cele mai amare lacrimi. (Sfinţii Părinţi)
Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)
Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)
Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele. (Iov 7.11)
Există trei metode de a dobândi înţelepciunea. Cea dintâi este reflecţia, care este cea mai înaltă. A doua este imitaţia, care este cea mai uşoară. A treia este experienţa, care este cea mai amară. (Confucius)
Făcând vâlvă în jurul jignirii ce ţi s-a adus nu micşorezi amărăciunea, dar măreşti ruşinea. (Boccaccio)
Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. (Psalmi 9.27)
Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)
Multe victorii sunt mai amare decât înfrângerea. (George Eliot)
Nimic nu este mai amar decât otrava prieteniei false. (Emil Gârleanu)
Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. (Solomon 5.3)
Numai speranţa este reală, iar realitatea este amărăciune şi înşelăciune. (William Makepeace Thackeray)
Pentru copii nu este nimic mai intens şi mai amarnic decât nedreptatea. (Charles Dickens)
Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene. (Evagrie Ponticul)
Răzbunarea este mereu dulce, gustul de după este amar. (Joshua Caleb)
Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Solomon 27.7)
Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi. (Apocalipsa 10.9-12)
Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)
Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor; scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. (Psalmi 104.27-29)
Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)