A răpi

Ascunde-ți ostenelile și faptele bune și ferește-te ca limba ta să nu ți le răpească. (Avva Isaia)

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

De la oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. (Matei 13.19)

Fariseul, stând, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. (Luca 18.11, 12)

Împărăția cerurilor se silește, și silitorii o răpesc pe ea. 3.4

Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.10)

Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul. De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte. (I Tesaloniceni 4.16-18)

Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 4.10, 11)

Sărăcia nu-i răpește nimănui noblețea, însă bogăția da. (Boccaccio)

Și sculându-se, s-a împodobit cu veșmintele ei și cu tot felul de podoabe femeiești, iar roaba ei s-a dus înainte și i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuința ei zilnică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce. Și Iudita a intrat și s-a așezat. Și inima lui Olofern a fost cu totul răpită și mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Și din ziua în care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească. (Iudita 12.15, 16)